Suntem oameni petru ca ne uitam la stele? Sau ne uitam la stele pentru ca suntem oameni? ..pare doar un joc de cuvinte, dar intrebarea e defapt : privesc oare si stelele inspre noi?
Lumea de azi este justificata prin definitia unui vis patriotic al oricarui pamantean: libera democratie. Fiecare popor a luptat la randul lui pentru a capata acest titlu. Iar dupa ce l-au promovat, si-au dat seama de cum stau lucrurile; rand pe rand au uitat de adevarata insemnatate a limitelor acestei definitii si au adecvat-o dupa placul fiecaruia, redusi de permisivatatea conducerii. Atunci au inceput depresiile, atunci s-au desemnat sinuciderile, atunci au inceput dezastrele.. carui fapt? Libertatii? Nu.. faptul ca omul face tot posibilul sa-si satisfaca voia in toate modurile gandite fara a-i pasa de libertatea celuilalt, ba chiar profitand, in imensul sens al cuvantului de cei din jur, nu mai e libertate… acesta este libertinaj. Iar noi ne scuzam iritati chiar de faptul ca fiecare frunte este strapunsa de imensa `libertate` cu propria-i insemnatate si patima. Intr-un mod incredibil dar adevarat, acesta este tiparul dupa care majoritatea isi modeleaza trairea din viata de zi cu zi.
De ce-s atatea cai si atata zor cand goanna insusi sensul si-l pierde? Stiind ca totul este trecator? Oare stelelor le place ceea ce vad aici jos? Oare de ce dupa atata timp ele sunt inca pe cer, jucandu-si rolul si nelipsite de la cotidianele scene magice ce ne lasa uimiti si cu sufletul insetat in fiecare seara? Singurul lucru pentru care ele lumineaza in splendoarea noptii se datoreaza acelor oameni care inca n-au uitat ce inseamna a trai in dragoste.. acelor povesti uluitoare a fiecarui Romeo si a Julietei sale.. a oamenilor care nu si-au uitat dansul propriei melodii.. acelor care nu-si joaca rolul dupa scenariul unei drame si al caror zambet ramane intact chiar si dupa amprenta griului !!
Actiunile noastre sa fie in compania fericirii si a dragostei caci patima cand e prilejul vine sa guste clipe dulci de farmec pline.
